Blonde - Netflix o aduce pe Marilyn Monroe din nou...

„Blonde” - Netflix 2022 abuzează și exploatează din nou de legendara Marilyn Monroe, așa cum au făcut-o atâția bărbați în viața ei tragică și prea scurtă. Poate că aceasta era ideea, dar e creează un paradox ciudat : condamnarea cruzimii pe care superstarul a îndurat-o până la moartea ei la 36 de ani, în timp audienta din 2022 se va delecta cu ea chiar daca filmul semnat Andrew Dominik - scenariu & regie, bazat pe romanul de ficțiune al lui J.C.Oates, este o odisee cam prea lungă la aproape 2 ore si 47 minute. 

„Blonde” este captivant, chiar hipnotizant, dar în cele din urmă vei cam dori să-ți întorci privirea când mult devine  mult prea mult. Mie mi s-a cam rupt filmul la filmarea din interiorul vaginului lui Marilyn, în timp ce i se făcea un avort forțat,  sau la gros-planul mult prea lung mergând până la finalizarea unei felații pe care o Monroe ( drogată ? ) o face președintelui Kennedy în timp ce el vorbește la telefon întins pe pat . 

O mare parte din „Blonde” este despre bărbații care au folosit-o pe Marilyn ca pe un obiect sexual. Un threesome din tinerețe cu doi amici, Charlie Chaplin Jr. și Edward G. Robinson Jr., un director de studio cunoscut doar sub numele de „Mr. Z” (  probabil ca Zanuck )  care o violează când îi vizitează biroul pentru un rol, legenda New York Yankees Joe DiMaggio - un soț decent și tandru până când devine violent, următorul soț, dramaturgul Arthur Miller  - răbdător și amabil, dar detașat emoțional, dar asta până când Marilyn care este căsătorită cu el dă în anxietatea, băutura și pastilele care au distrus-o atât de mult încât nimeni nu ar fi putut-o ajuta. 

Marylin îi numește pe acești bărbați „daddy” în speranța că vor funcționa în locul tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată, dar pe care l-a dorit cu disperare, dar, în cele din urmă, toată lumea o dezamăgește. S-au întâmplat cu adevărat ceva din toate acestea ? Poate da, poate nu, repet scenariul este o ficțiune pe temele foarte la moda în 2022 : abuz psihologic si sexual asupra copiilor, adolescenților sau femeilor, droguri, etc.

Bref, protagonista Ana de Armas face un rol decent dar filmul nu convinge pe deplin, chiar dacă a primit o nominalizare la Veneția nu poate fi vorba de nominalizare la Oscar.

Iată, fascinația mitului M.M. a dus și la acest review, la fel cum va duce sute de mii la vizionarea lui pe Netflix care l-a produs. Încă o dată banii vorbesc...